FENOMENUL ,,STIGMATA"

Fenomenul stigmata este unul care le-a întărit credinţa multor persoane religioase, i-a întors pe unii necredincioşi către religie sau, dimpotrivă, i-a făcut pe sceptici să se amuze de felul în care biserica se străduieşte să-şi explice miracolele. Dezbaterea nu este nici pe departe încheiată şi nimeni nu pare a fi capabil să dea o explicaţie clară a acestui fenomen.S tigmata reprezintă apariţia unor răni misterioase pe corpul unei persoane, răni care coincid cu cele avute de Iisus în momentul crucificării, şi anume: în palme, pe picioare, în zona toracică şi pe frunte. Dar stigmata nu este numai rana în sine. Pentru ca o persoană să poată spune că are stigmata, ea trebuie, de asemenea, să simtă o suferinţă deosebită. Se spune că cei stigmatizaţi se simt deprimaţi, trişti chiar înainte ca aceste răni să apară, iar starea durează la fel de mult ca şi rănile în sine. Rănile celor stigmatizaţi au câteva trăsături specifice: nu sunt cauzate de nici un factor fizic, apar în mod spontan, emană un miros plăcut (biserica susţine că majoritatea rănilor au mirosul unei flori) şi dispar la fel de rapid cum au apărut. Medicii nu par să poată închide aceste răni cu remedii clasice şi, deşi uneori o persoană poate avea stigmata vreme îndelungată, pielea rănită nu se infectează. Biserica mai susţine că stigmata veritabile vor elimina două tipuri de sânge diferite: cel al persoanei care poartă rănile, cât şi cel al lui Iisus. Se spune că persoanele stigmatizate au înţeles şi retrăiesc suferinţele lui Iisus, ei fiind cu adevă rat binecuvântaţi, motiv pentru care biserica îi numeşte „extatici“. Stigmata pot uneori să fie invizibile, ceea ce înseamnă că persoana simte durere intensă în locurile specifice rănilor lui Iisus, dar fără a avea leziuni ale pielii. Doctorul Imbert vorbeşte despre cei stigmatizaţi astfel: „Viaţa lor este numai o lungă serie de suferinţe, născute din divinele stigmata, aceste suferinţe dispărând numai la moartea lor“. Stigmata sunt asociate cu Biserica Catolică, deşi există şi persoane de religii diferite care au astfel de însemne divine. Numele fenomenului a fost dat de o menţiune din ultima parte a epistolei către Galateni a Sfântului Apostol Pavel: „De acum înainte, nimeni să nu-mi mai facă supărare, căci eu port în trupul meu semnele Domnului Iisus“. Cuvântul „semne“ este tradus, în latina vulgară, „stigmata“. Prima persoană stigmatizată din istorie a fost Sfântul Francisc din Assisi care a trăit între anii 1182 şi 1226. Prima stigmata i-a apărut în anul 1224, în La Verna, din Italia. Biserica Catolică susţine că răni ca ale sale nu au mai fost întâlnite în istorie şi explică felul în care în palmele sale carnea părea să aibă forma unor cuie, ca şi cum ar fi fost răstignit.Până la sfârşitul secolului al XIX-lea mai sunt cunoscute alte 300 de persoane stigmatizate. De la începutul secolului al XX-lea, însă, numărul lor a crescut uimitor: peste 500 de cazuri au fost menţionate în lumea întreagă. Majoritatea celor care au stigmata sunt femei.„De acum înainte, nimeni să nu-mi mai facă supărare, căci eu port în trupul meu semnele Domnului Iisus“Explicaţiile oferite pentru acest fenomen sunt dintre cele mai diverse. Scepticii sunt convinşi că stigmata nu sunt altceva decât o farsă, dând exemplul unor persoane care au recunoscut că îşi provocau singuri rănile (cum ar fi Magdalena de la Cruz, care a trăit între 1487 şi 1560). Ei mai adaugă că stigmata provin uneori din dorinţa unor fanatici religioşi de a converti alte persoane. Explicaţia lor nu pare să stea în picioare, din moment ce majoritatea celor cu stigmata nu sunt persoane neapărat religioase, ci mai degrabă oameni obişnuiţi. Alţii consideră că rănile au o provenienţă naturală, şi nu mistică. Ei cred că unii oameni, cu puterea imaginaţ iei şi dintr-o emoţie foarte puternică, pot să-şi provoace aceste răni, dar fără a fi conştienţi de ce fac. Ei dau exemplul persoanelor bolnave care iau pastile normale şi se vindecă, deoarece medicii le spun că ar fi un tratament foarte eficient (efectul Placebo). De asemenea, s-a dovedit că, sub efectul hipnozei, unele persoane, cărora li se spusese că au pe cap o coroană de spini, au început să sângereze, deşi nu fuseseră atinse de nimic. Această explicaţie, conform căreia mintea oamenilor ar putea produce rănile, mai este susţinută şi de faptul că rănile celor stigmatizaţi nu coincid. În Biblie nu se spune exact unde i-au fost bătute cuiele lui Iisus. Acest lucru este vizibil şi în stigmata care la unele persoane apar în palmă, la altele în încheietură, iar semnul lăsat de lance pe trupul lui Iisus apare pe cei stigmatizaţi în foarte multe locuri. Asta ar putea însemna că stigmata chiar e produsă de mintea umană, iar apariţia rănilor este influenţată de percepţia fiecărei persoane în parte asupra locurilor unde a fost ţintuit Iisus. Biserica Catolică este fermă: reprezentanţ ii ei sunt convinşi că persoanele cu stigmata au fost binecuvântate de Dumnezeu şi trăiesc clipe de extaz. Din acest motiv, foarte mulţi dintre aceia care au avut stigmata au devenit sfinţi.