La Muzeul Banatului, senzaţionale vase preincaşe dezvăluie o lume dispărută
Adusă pentru prima dată în România, expoziţia-eveniment a fost deschisă chiar de Excelenţa Sa Elard Alberto Escala Sanchez-Barreto
Vase precum cele expuse până la sfârşitul acestei luni în Sala de Marmură a Muzeului Banatului (Piaţa Huniade nr. 1), sub genericul „Magie - Mister - Mit - Simbol“, n-au mai fost văzute de publicul român decât, eventual… pe vreun post Discovery, după cum chiar organizatorii evenimentului au subliniat . De o inestimabilă valoare, piesele ceramice preincaşe au fost aduse din Peru special pentru Timişoara.
Expoziţia de ceramică preincaşă şi incaşă se află pentru prima dată în ţara noastră, iar prezenţa sa la Timişoara se datorează încântării cu care ambasadorul Republicii Peru în România a descoperit oraşul nostru în urmă cu două luni, ca invitat al Studentfest. Excelenţa Sa Elard Alberto Escala Sanchez-Barreto a inaugurat personal expoziţia împreună cu secretarul I Marco Antonio Santivanez şi cu frumoasele domniilor lor soţii. Cele 47 de vase expuse au mii de ani vechime şi aparţin culturilor Nazca, Cupisnique, Moche, Inca, Chimu şi Paracas. Vasele au fost descoperite în majoritatea lor în morminte şi sunt splendid decorate. Cele mai multe sunt vase de băut, însă printre ele sunt destule cele utilizate ritualic, vădind caracteristicile unei civilizaţii rafinate, de o aparte spiritualitate. Sunt vase care au forma apropiată de cea a… ulcioarelor bănăţene. Altele, însă, au forme atât de complicate şi de spectaculoase, încât e aproape neverosimilă evidenţa unei tehnologii atât de avansate în urmă cu, spre pildă, trei milenii. Sunt vase cu reprezentări de războinici fioroşi, altele cu forme de animale, iar unul chiar cu o scenă erotică… explicită. Un singur vas, cel aşezat central, este de fapt incaş, toate celelalte sunt preincaşe. Cu siguranţă, expoziţia de ceramică este un eveniment cultural rarisim, iar valoarea exponatelor este practic inestimabilă, ceea ce a dus la măsuri de pază sporite în interiorul muzeului. „Sunt fericit să aduc aici două mi-lenii de cultură“, a spus ambasadorul. Cultura Chi-mu (1100-1470 d.Hr.) s-a dezvoltat pe coasta nordică a Peru, în jurul capitalei Chan-Chan, actualul Trujillo, considerat cel mai mare oraş din epocă construit din chirpici şi totodată centrul ultimului mare regat ce a precedat cucerirea incaşilor. Ceramica Chimu a avut dublă funcţionalitate, servind atât pentru uz casnic, cât şi pentru uz ceremonial, unele dintre piese fiind ofrande aduse morţilor. Dacă vasele casnice sunt simple, cele ritualice vădesc un adevărat cult al detaliului. Principalele caracteristici ale ceramicii Chimu sunt date de figurinele antropomorfe şi zoomorfe aplicate la îmbinarea gâtului cu toarta vasului şi coloritul cenuşiu metalizat obţinut prin umezirea ceramicii anterior şlefuite. Ceramica Chimu este esenţialmente sculpturală, adevărată „oglindă“ a faunei şi obiceiurilor locuitorilor zonei de nord, dezvăluind o lume încărcată de mister. Cultura Paracas (800 î.Hr. - 200 d.Hr.) - încă din anul 900 î.Hr., o nouă civilizaţie înflorea pe coasta sudică a Peru, cunoscută mai ales pentru faimoasele ţesături conservate în perfectă stare datorită aridităţii extreme a zonei. Corpurile morţilor, învelite în pânze înainte de a fi îngropate, s-au mumificat din cauza aerului foarte uscat, fiind acum asiduu cercetate de arheologi. Aceste pânze, fie că sunt brodate, pictate, sau ţesute, sunt decorate cu motive zoomorfe, cel mai adesea cu reprezentări de feline, amintind de cultura Chavin de pe înălţimile Anzilor. Ceramica Paracas este recognoscibilă după pictura cu pigmenţi minerali şi vegetali realizată după ardere, prin incizările policrome geometrice, prin formele globulare. Cultura Nazca (400 î.Hr. - 600 d.Hr.) s-a dezvoltat pe coasta sudică a Peru şi este considerată descendenta culturii Paracas. În Nazca, policromia atinge apogeul, iar exuberanţa picturii covârşeşte privirea. În primele faze ale culturii domină tendinţa naturalistă, apar apoi elemente simbolice, fiinţe fantastice şi capete-trofeu, iar în final motivele se abstractizează, devenind greu de interpretat. „Vorbind despre cultura Nazca, nu putem să nu amintim cea mai enigmatică moştenire precolumbiană: celebrele linii din deşertul omonim, care nu pot fi văzute integral decât din avion. Desenele înfăţişează la o scară enormă formele geometrice şi zoomorfe de pe vasele de ceramică“, atrag atenţia autorii expoziţiei. Cultura Cupisnique (200 î.Hr. - 900 d.Hr.) a fost descoperită în anul 1933 de către Rafael Larco Hoyle, fiind localizată în zona Sausal. Arsă în cuptoare închise, ceramica este roşie, neagră şi maro. Vasele sunt globulare, incizate pe toată suprafaţa, cu figurine reprezentând oameni, animale şi fructe. Prezenţa elementelor pan-andine, precum jaguarul, condorul şi şarpele, certifică contactul cu celelalte culturi. Cultura Moche (200 î.Hr. - 700 d.Hr.) a înflorit pe coasta nordică a actualului Peru, luând numele unuia dintre cele mai vechi şi monumentale oraşe, extins în jurul a două piramide gemene, Huaca del Sol şi Huaca de la Luna. În ciuda faptului că era o societate militară, „los moches“ avea gusturi artistice rafinate. Obiectele ceramice se evidenţiază prin realismul cu care sunt înfăţişate scene din viaţa cotidiană, religioasă şi militară. Portretele moche, de preoţi, înalţi demnitari, militari sau oameni obişnuiţi, reprezintă cea mai surprinzătoare şi expresivă creaţie de artă prehispanică. Numite „huacos“, portretele sunt dovezi fascinante ale unei lumi apuse. Ceramica erotică moche - una dintre cele mai răspândite din perioada precolumbiană - era creată cu scop ceremonial şi este pe cât de explicită, pe atât de plină de imaginaţie. Cultura incaşă (1450-1553): în secolul al XII-lea, un trib de indieni din America de Sud, care trăia izolat în Anzii peruvieni, s-a instalat în văile fertile din Cuzco. La sfârşitul secolului al XV-lea, incaşii cuceriseră deja un teritoriu de peste un milion de kilometri pătraţi. Calendare astronomice de mare precizie, sofisticate sisteme de irigaţii şi drumuri, arhitectura rafinată şi medicina avansată au convins istoricii că imperiul incaş era unul dintre cele mai evoluate. Ceramica este esenţială pentru înţelegerea acestei lumi, căci civilizaţia inca nu dispunea de un sistem de scriere. Vasele casnice erau simple şi practice, în vreme ce piesele ceremoniale erau de o aparte diversitate, pictate cu mare rafinament, cu figurine antropomorfe şi zoomorfe aplicate. Ţara misterelor Încă apărate parcă de Inti, zeul atotputernic al incaşilor, străvechile civilizaţii peruviene îşi păzesc cu obstinaţie tainele: arhitecturi perfecte, desene ciclopice, ritualuri stranii… Pentru călătorii atraşi de mistere, Peru este o ţară care, pe bună dreptate, trezeşte curiozitatea. Veche de peste zece mii de ani, istoria sa are încă multe enigme nedescifrate. Cel mai provocator exemplu sunt desenele din pampa deşertică: enorme figuri reprezentând bărbaţi, animale şi forme geometrice de origine necunoscută, ce pot fi văzute integral doar din avion. Un alt tezaur arheologic este Cuzco, centru al vechilor civilizaţii prehispanice, faimos în întreaga lume graţie oraşului-cetate Machu Picchu - o aşezare incaşă fascinantă, care are privilegiul de a se număra printre monumentele care aparţin patrimoniului mondial. Oraşele peruviene construite în vremea epocii coloniale, Lima, Arequipa, Ayacucho şi Trujillo, stârnesc admiraţia călătorilor prin adevărate bijuterii arhitectonice şi tot aici se află cele mai multe muzee. În Lima se află cele mai mari şi interesante colecţii aparţinând culturilor precolumbiene şi coloniale, cum ar fi cea din Muzeul Aurului, care include 6 500 de piese (cupe, ceşti, farfurii, coliere, obiecte ceremoniale etc.) prelucrate superb. Meşterii peruani au faima de a fi cei mai pricepuţi şi harnici producători de artizanate de pe întreg continentul. Printre cele mai apreciate produse ale lor se numără bijuteriile din aur şi argint, tapiseriile decorative din lână, ponchos şi centurile ţesute la război, ceramica în tehnică arhaică, obiectele sculptate în lemn, replicile de candelabre şi oglinzi coloniale. Peruanilor le place să se bucure de viaţă, petrecând şi mâncând bine. Arta culinară peruană este considerată a fi cea mai sofisticată din America de Sud: peştele gătit numai cu lămâie şi sosuri picante, inima de vită împănată la grătar, cartofii cu sos picant de brânză şi nucă şi „el aji de gallina” (găină dezosată cu sos de lapte picant) sunt mâncăruri specifice care nu trebuie ratate de vizitatori..
Interviu cu ambasadorul peruan - Cum aţi descoperit Timişoara şi care au fost primele impresii stârnite de oraşul nostru? - O să râdeţi, nu sunt fatalist, dar am trăit o întâmplare plăcută, o coincidenţă frumoasă. În drum spre Timişoara, şoferul mi-a zis, deşi nu aveam cum să uit, că ar trebui să sărbătorim. În noaptea când mă îndreptam spre acest oraş se împlinea fix un an de când am ajuns în România, ca ambasador al Republicii Peru. În urmă cu câteva luni, venind de la Oradea, am făcut o oprire în Timişoara. Nu era o vizită oficială, eram… incognito (zâmbeşte). Am văzut Catedrala, Piaţa Victoriei şi puţin din centru. M-au impresionat relatările oamenilor care au trăit Revoluţia din 1989. M-a mişcat suferinţa lor. Oraşul traversat de canalul Bega are o arhitectură extrem de interesantă. La fel ca şi istoria Timişoarei. - Ce vă apropie de cultura românească? - Pe lângă o cultură remarcabilă, românii păstrează ceva dispărut în Europa: etnofolclorul. În toate locurile pe care le-am vizitat, şi n-au fost puţine, am observat că tradiţia se păstrează. Am cunoscut românii la ei acasă, am mâncat cu ei la masă şi am gustat din viaţa lor. Am avut norocul să îi descopăr aşa cum sunt. Şi nu mă refer la viaţa celor înstăriţi, ci la oamenii comuni. - Şi cum sunt românii? Ce-i apropie de peruani? - Familia. Ca şi în Peru, aici există nucleul familiei. Conservarea tradiţiei este iarăşi o punte de legătură între Peru şi România. Credinţa că ce ne aparţine este mai valoros decât ceea ce se poate importa, există şi aici, şi în Peru. Însă am rămas uimit să descopăr că şi cei mai săraci ţărani citesc. Cărţile nu lipsesc din casele românilor.
Adusă pentru prima dată în România, expoziţia-eveniment a fost deschisă chiar de Excelenţa Sa Elard Alberto Escala Sanchez-Barreto
Vase precum cele expuse până la sfârşitul acestei luni în Sala de Marmură a Muzeului Banatului (Piaţa Huniade nr. 1), sub genericul „Magie - Mister - Mit - Simbol“, n-au mai fost văzute de publicul român decât, eventual… pe vreun post Discovery, după cum chiar organizatorii evenimentului au subliniat . De o inestimabilă valoare, piesele ceramice preincaşe au fost aduse din Peru special pentru Timişoara.
Expoziţia de ceramică preincaşă şi incaşă se află pentru prima dată în ţara noastră, iar prezenţa sa la Timişoara se datorează încântării cu care ambasadorul Republicii Peru în România a descoperit oraşul nostru în urmă cu două luni, ca invitat al Studentfest. Excelenţa Sa Elard Alberto Escala Sanchez-Barreto a inaugurat personal expoziţia împreună cu secretarul I Marco Antonio Santivanez şi cu frumoasele domniilor lor soţii. Cele 47 de vase expuse au mii de ani vechime şi aparţin culturilor Nazca, Cupisnique, Moche, Inca, Chimu şi Paracas. Vasele au fost descoperite în majoritatea lor în morminte şi sunt splendid decorate. Cele mai multe sunt vase de băut, însă printre ele sunt destule cele utilizate ritualic, vădind caracteristicile unei civilizaţii rafinate, de o aparte spiritualitate. Sunt vase care au forma apropiată de cea a… ulcioarelor bănăţene. Altele, însă, au forme atât de complicate şi de spectaculoase, încât e aproape neverosimilă evidenţa unei tehnologii atât de avansate în urmă cu, spre pildă, trei milenii. Sunt vase cu reprezentări de războinici fioroşi, altele cu forme de animale, iar unul chiar cu o scenă erotică… explicită. Un singur vas, cel aşezat central, este de fapt incaş, toate celelalte sunt preincaşe. Cu siguranţă, expoziţia de ceramică este un eveniment cultural rarisim, iar valoarea exponatelor este practic inestimabilă, ceea ce a dus la măsuri de pază sporite în interiorul muzeului. „Sunt fericit să aduc aici două mi-lenii de cultură“, a spus ambasadorul. Cultura Chi-mu (1100-1470 d.Hr.) s-a dezvoltat pe coasta nordică a Peru, în jurul capitalei Chan-Chan, actualul Trujillo, considerat cel mai mare oraş din epocă construit din chirpici şi totodată centrul ultimului mare regat ce a precedat cucerirea incaşilor. Ceramica Chimu a avut dublă funcţionalitate, servind atât pentru uz casnic, cât şi pentru uz ceremonial, unele dintre piese fiind ofrande aduse morţilor. Dacă vasele casnice sunt simple, cele ritualice vădesc un adevărat cult al detaliului. Principalele caracteristici ale ceramicii Chimu sunt date de figurinele antropomorfe şi zoomorfe aplicate la îmbinarea gâtului cu toarta vasului şi coloritul cenuşiu metalizat obţinut prin umezirea ceramicii anterior şlefuite. Ceramica Chimu este esenţialmente sculpturală, adevărată „oglindă“ a faunei şi obiceiurilor locuitorilor zonei de nord, dezvăluind o lume încărcată de mister. Cultura Paracas (800 î.Hr. - 200 d.Hr.) - încă din anul 900 î.Hr., o nouă civilizaţie înflorea pe coasta sudică a Peru, cunoscută mai ales pentru faimoasele ţesături conservate în perfectă stare datorită aridităţii extreme a zonei. Corpurile morţilor, învelite în pânze înainte de a fi îngropate, s-au mumificat din cauza aerului foarte uscat, fiind acum asiduu cercetate de arheologi. Aceste pânze, fie că sunt brodate, pictate, sau ţesute, sunt decorate cu motive zoomorfe, cel mai adesea cu reprezentări de feline, amintind de cultura Chavin de pe înălţimile Anzilor. Ceramica Paracas este recognoscibilă după pictura cu pigmenţi minerali şi vegetali realizată după ardere, prin incizările policrome geometrice, prin formele globulare. Cultura Nazca (400 î.Hr. - 600 d.Hr.) s-a dezvoltat pe coasta sudică a Peru şi este considerată descendenta culturii Paracas. În Nazca, policromia atinge apogeul, iar exuberanţa picturii covârşeşte privirea. În primele faze ale culturii domină tendinţa naturalistă, apar apoi elemente simbolice, fiinţe fantastice şi capete-trofeu, iar în final motivele se abstractizează, devenind greu de interpretat. „Vorbind despre cultura Nazca, nu putem să nu amintim cea mai enigmatică moştenire precolumbiană: celebrele linii din deşertul omonim, care nu pot fi văzute integral decât din avion. Desenele înfăţişează la o scară enormă formele geometrice şi zoomorfe de pe vasele de ceramică“, atrag atenţia autorii expoziţiei. Cultura Cupisnique (200 î.Hr. - 900 d.Hr.) a fost descoperită în anul 1933 de către Rafael Larco Hoyle, fiind localizată în zona Sausal. Arsă în cuptoare închise, ceramica este roşie, neagră şi maro. Vasele sunt globulare, incizate pe toată suprafaţa, cu figurine reprezentând oameni, animale şi fructe. Prezenţa elementelor pan-andine, precum jaguarul, condorul şi şarpele, certifică contactul cu celelalte culturi. Cultura Moche (200 î.Hr. - 700 d.Hr.) a înflorit pe coasta nordică a actualului Peru, luând numele unuia dintre cele mai vechi şi monumentale oraşe, extins în jurul a două piramide gemene, Huaca del Sol şi Huaca de la Luna. În ciuda faptului că era o societate militară, „los moches“ avea gusturi artistice rafinate. Obiectele ceramice se evidenţiază prin realismul cu care sunt înfăţişate scene din viaţa cotidiană, religioasă şi militară. Portretele moche, de preoţi, înalţi demnitari, militari sau oameni obişnuiţi, reprezintă cea mai surprinzătoare şi expresivă creaţie de artă prehispanică. Numite „huacos“, portretele sunt dovezi fascinante ale unei lumi apuse. Ceramica erotică moche - una dintre cele mai răspândite din perioada precolumbiană - era creată cu scop ceremonial şi este pe cât de explicită, pe atât de plină de imaginaţie. Cultura incaşă (1450-1553): în secolul al XII-lea, un trib de indieni din America de Sud, care trăia izolat în Anzii peruvieni, s-a instalat în văile fertile din Cuzco. La sfârşitul secolului al XV-lea, incaşii cuceriseră deja un teritoriu de peste un milion de kilometri pătraţi. Calendare astronomice de mare precizie, sofisticate sisteme de irigaţii şi drumuri, arhitectura rafinată şi medicina avansată au convins istoricii că imperiul incaş era unul dintre cele mai evoluate. Ceramica este esenţială pentru înţelegerea acestei lumi, căci civilizaţia inca nu dispunea de un sistem de scriere. Vasele casnice erau simple şi practice, în vreme ce piesele ceremoniale erau de o aparte diversitate, pictate cu mare rafinament, cu figurine antropomorfe şi zoomorfe aplicate. Ţara misterelor Încă apărate parcă de Inti, zeul atotputernic al incaşilor, străvechile civilizaţii peruviene îşi păzesc cu obstinaţie tainele: arhitecturi perfecte, desene ciclopice, ritualuri stranii… Pentru călătorii atraşi de mistere, Peru este o ţară care, pe bună dreptate, trezeşte curiozitatea. Veche de peste zece mii de ani, istoria sa are încă multe enigme nedescifrate. Cel mai provocator exemplu sunt desenele din pampa deşertică: enorme figuri reprezentând bărbaţi, animale şi forme geometrice de origine necunoscută, ce pot fi văzute integral doar din avion. Un alt tezaur arheologic este Cuzco, centru al vechilor civilizaţii prehispanice, faimos în întreaga lume graţie oraşului-cetate Machu Picchu - o aşezare incaşă fascinantă, care are privilegiul de a se număra printre monumentele care aparţin patrimoniului mondial. Oraşele peruviene construite în vremea epocii coloniale, Lima, Arequipa, Ayacucho şi Trujillo, stârnesc admiraţia călătorilor prin adevărate bijuterii arhitectonice şi tot aici se află cele mai multe muzee. În Lima se află cele mai mari şi interesante colecţii aparţinând culturilor precolumbiene şi coloniale, cum ar fi cea din Muzeul Aurului, care include 6 500 de piese (cupe, ceşti, farfurii, coliere, obiecte ceremoniale etc.) prelucrate superb. Meşterii peruani au faima de a fi cei mai pricepuţi şi harnici producători de artizanate de pe întreg continentul. Printre cele mai apreciate produse ale lor se numără bijuteriile din aur şi argint, tapiseriile decorative din lână, ponchos şi centurile ţesute la război, ceramica în tehnică arhaică, obiectele sculptate în lemn, replicile de candelabre şi oglinzi coloniale. Peruanilor le place să se bucure de viaţă, petrecând şi mâncând bine. Arta culinară peruană este considerată a fi cea mai sofisticată din America de Sud: peştele gătit numai cu lămâie şi sosuri picante, inima de vită împănată la grătar, cartofii cu sos picant de brânză şi nucă şi „el aji de gallina” (găină dezosată cu sos de lapte picant) sunt mâncăruri specifice care nu trebuie ratate de vizitatori..
Interviu cu ambasadorul peruan - Cum aţi descoperit Timişoara şi care au fost primele impresii stârnite de oraşul nostru? - O să râdeţi, nu sunt fatalist, dar am trăit o întâmplare plăcută, o coincidenţă frumoasă. În drum spre Timişoara, şoferul mi-a zis, deşi nu aveam cum să uit, că ar trebui să sărbătorim. În noaptea când mă îndreptam spre acest oraş se împlinea fix un an de când am ajuns în România, ca ambasador al Republicii Peru. În urmă cu câteva luni, venind de la Oradea, am făcut o oprire în Timişoara. Nu era o vizită oficială, eram… incognito (zâmbeşte). Am văzut Catedrala, Piaţa Victoriei şi puţin din centru. M-au impresionat relatările oamenilor care au trăit Revoluţia din 1989. M-a mişcat suferinţa lor. Oraşul traversat de canalul Bega are o arhitectură extrem de interesantă. La fel ca şi istoria Timişoarei. - Ce vă apropie de cultura românească? - Pe lângă o cultură remarcabilă, românii păstrează ceva dispărut în Europa: etnofolclorul. În toate locurile pe care le-am vizitat, şi n-au fost puţine, am observat că tradiţia se păstrează. Am cunoscut românii la ei acasă, am mâncat cu ei la masă şi am gustat din viaţa lor. Am avut norocul să îi descopăr aşa cum sunt. Şi nu mă refer la viaţa celor înstăriţi, ci la oamenii comuni. - Şi cum sunt românii? Ce-i apropie de peruani? - Familia. Ca şi în Peru, aici există nucleul familiei. Conservarea tradiţiei este iarăşi o punte de legătură între Peru şi România. Credinţa că ce ne aparţine este mai valoros decât ceea ce se poate importa, există şi aici, şi în Peru. Însă am rămas uimit să descopăr că şi cei mai săraci ţărani citesc. Cărţile nu lipsesc din casele românilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu