Cele mai multe dintre "minuni" nu au supravietuit nici pina in Evul Mediu. Noile descoperiri arheologice au adus lumina in privinta misterelor care au inconjurat, secole de-a rindul, cele sapte minuni. Pentru constructorii lor, ele au reprezentat o premarire a religiei, mitologiei, artei si stiintei. Pentru noi, ele constituie o dovada a capacitatii omului de a schimba mediul inconjurator si de a se apropia, chiar si numai cu un pas, de nemurire.
"Omul se teme de Timp, iar Timpul se teme de Piramide"
Este singura minune care nu necesita o descriere realizata de istoricii si preotii antici. Este singura minune care nu are nevoie de speculatii privind infatisarea, marimea sau forma ei. Este cea mai veche si totusi unica minune a lumii care a supravietuit. Este Marea Piramida din Gizeh.
Piramida lui Keops
Anul constructiei:
Piramida lui Keops a fost construita undeva intre anii 2700-2500 I.C.
Locatie:
Platoul de la Gizeh in Egipt, langa Cairo.
Istorie:
“Marea Piramida” a fost cea mai inalta constructie din lume mai mult de 43 de secole, pana in secolul al IX-lea in 1889 cand a fost construit Turnul Eiffel.
Contrar credintei, numai Marea Piramida a lui Keops, si nu toate cele trei piramide, este inclusa pe lista celor sapte minuni ale lumii. Monumentul a fost construit de faraonul Khufu, care a domnit in timpul celei de-a patra dinastii. Se pare ca piramida a fost construita in jurul anului 2560 i.H., cu scopul de a servi drept mormint faraonului.
Traditia construirii piramidelor a inceput in Egiptul Antic ca o extindere ideii de "mastaba". Mastaba era o platforma care acoperea cavoul regal. Mai tirziu, a aparut traditia suprapunerii acestor platforme si astfel s-au nascut piramidele. Se crede ca Marea Piramida a fost construita intr-o perioada de 20 de ani.
Timp de milenii, piramidele din Gizeh au aprins imaginatia omenirii. S-a spus despre ele ca sint "Grinarele lui Iosif" sau "Muntii Faraonului". Cind Napoleon a intrat in Egipt, in 1798, el s-a adresat astfel trupelor sale: "Soldati! Din virful acestor piramide ne privesc 40 de secole." Astazi, Marea Piramida este inclusa, impreuna cu celelalte piramide si Sfinxul, in regiunea turistica a Platoului din Gizeh. In acest loc se mai gaseste si un muzeu ce adaposteste misterioasa "Barca a Soarelui", decoperita abia in 1954, in partea sudica a piramidei. Cercetatorii au presupus ca barca a fost folosita pentru a purta trupul faraonului in ultima sa "calatorie" pe lumea aceasta sau ca mijloc de transportare a lui Keops in interiorul Marii Piramide.
Una dintre primele mentionari asupra existentei si descrierii piramidelor din Egipt a fost facuta de istoricul grec Herodot intr-o carte de istorie scrisa de el. Herodot a vizitat Egiptul in anul 450 I.C. De-a lungul secolelor, Marea Piramida a stimulat imaginatia oamenilor. S-au facut speculatii cum ca ar fi fost construita ca observator astronomic sau ca este o simpla constructie geometrica a unei civilizatii demult disparute. Suntem siguri ca nu va sunt straine nici teoriile cum ca ar fi o constructie realizata de civilizatii extraterestre. Cei mai multi arheologi accepta insa teoria ca piramidele din Egipt nu au fost decat unele dintre cele mai mari morminte ale faraonilor.
Descriere:
Piramidele egiptene sunt cele mai vechi dintre “Cele 7 Minuni ale Lumii” si singurele care au supravietuit timpului. Desi pe platoul de la Gizeh sunt 10 piramide, cea a lui Keops (al doilea rege din a patra dinastie) este cea mai mare dintre ele si se crede ca numai ea a fost inclusa intre “Minunile Lumii”. Este cunoscuta ca “Marea Piramida” si a fost construita din 2.300.000 de blocuri de piatra, fiecare bloc cantarind in medie 2,5 tone. Este inalta de 137 de metri (a pierdut 9 metri din inaltime in timp) si are laturi de 230 de metri. Unghiul de inclinare al laturilor este de 51 de grade si 51 de minute. Fiecare colt este indreptat cu precizie catre fiecare dintre cele 4 puncte cardinale (nord, vest, sud si est). Pe latura dinspre nord se afla intrarea. In piramida au fost descoperite o serie de coridoare, galerii si gauri de aerisire. Camera mortuara a faraonului se afla chiar in mijloc, in “inima” piramidei si este accesibila numai din “Marea Galerie” in care se ajunge pe un culoar ascendent. Peretii acestei camere sunt construiti din granit rosu, iar pietrele au fost imbinate atat de bine, incat nu intra printre ele nici macar o carte de joc. In piramida a mai fost construita si o camera mortuara a reginei. Regretabil este faptul ca atat comoara cat si mumia lui Keops nu au fost gasite. Se crede ca au cazut prada jefuitorilor de morminte.
Atunci cind a fost construita, Piramida avea 145,75 de metri inaltime. Cu trecerea timpului, ea a pierdut 10 metri din virf. Piramida lui Keops a fost cel mai inalt edificiu de pe Pamint, timp de mai bine de 43 de secole, fiind "depasita" abia in secolul al XIX-lea d.H.
Ea a fost acoperita cu placi netede din piatra. Unghiul de inclinare al fetelor laterale ale piramidei este de 51 grade si 15?. Fiecare latura este indreptata spre unul dintre punctele cardinale. Sectiunea orizontala a piramidei este, indiferent de nivelul ales, un patrat. Structura piramidei include doua milioane de blocuri de piatra, fiecare cintarind mai mult de doua tone.
Intrarea in piramida se afla pe partea laterala nordica. In interior se gasesc mai multe coridoare si galerii, dintre care unele conduc vizitatorul spre camera mortuara a faraonului, iar altele par ca nu duc nicaieri. Cavoul faraonului este situat chiar in centrul piramidei si la el nu se poate ajunge decit prin Marea Galerie. Sarcofagul este sculptat in granit rosu, ca si peretii camerei mortuare. Sarcofagul faraonului este numai cu un centimetru mai scurt decit intrarea in camera. Se presupune ca el a fost introdus pe masura ce piramida era construita.
Au aparut, desigur, mai multe ipoteze legate de originea si scopul piramidelor. Observatoare astronomice... locuri de cult?civilizatii disparute...constructii extraterestre... Probabil ca timpul va avea, ca in toate marile enigme legate de istoria omenirii, ultimul cuvint. Timpul care...se teme de Piramide?
Ultima modificare efectuata cristiana la Mie 12 Iul 2006 04:22 pm, modificat de 3 ori in total
Trimis: Mie 12 Iul 2006 12:03 pm—
Gradinile Suspendate
"Intrarea in gradina era asemanatoare cu urcarea pe un deal, iar partile structurii pareau ca se nasc una din cealalta?Pamintul fusese strins in movilite, iar in ele fusesera plantati copaci de toate soiurile care, prin inaltimea lor uimitoare si prin frumusetea lor, incintau ochii privitorului. Masinariile imprastiau din belsug apa provenita din riu, desi nimeni nu vedea mecanismele."
Fructe si flori din abundenta. Cascade. Gradini suspendate pe terasele palatului. Animale exotice... Acesta este primul tablou pe care ni-l compunem despre gradinile Semiramidei. De aceea, s-ar putea sa ne surprinda faptul ca ele nu au existat, probabil, decit in mintile poetilor si istoricilor greci.
Anul constructiei:
Se crede ca au fost construite in jurul anului 600 I.C.
Locatie:
In Babilon, pe partea estica a Eufratului, aproximativ la 50 de km sud de Bagdadul de azi din Irak.
Istorie:
Aceste gradini despre care nu se poate spune cu siguranta ca au existat, se presupune ca au fost construite de regele Nabucodonosor al II-lea, fiul lui Hamurabi. El le-a construit pentru una dintre sotiile sale bolnave, pentru a-i alina dorul de muntii si gradinile din locul ei natal numit Media. De asemenea mai exista o teorie, mai putin crediblila insa, ca aceste gradini au fost construite de Semiramiza, regina asiriana, in al cincilea ei an de domnie. Ceea ce ridica un mare semn de intrebare privind existenta acestor gradini este faptul ca nici unul dintre cei care au lasat in scrierile lor date despre Babilon, nu au vazut cu proprii ochi aceste gradini. Insasi tablele ramase din timpul lui Nabucodonosor nu contin date despre Gradinile Suspendate, ci numai despre descrierea palatului, a orasului Babilon si ale zidurilor acestuia. Arheologii inca mai cauta dovezi evidente despre aceste gradini pentru a trage o concluzie reala cu privire la existenta lor.
Regatul babilonian a cunoscut o puternica dezvoltare si inflorire sub conducerea faimosului Hammurabbi. In timpul domniei lui Naboplashar (625-650 i.H), civilizatia mesopotamiana a cunoscut o ultima perioada de glorie. Se spune ca fiul lui Naboplashar, Nebuchadnezzar al II-lea (604-562 i.H), a construit celebrele gradini suspendate, pentru a-i face placere iubitei sale, care adora "vecinatatea muntilor".
O contradictie apare, totusi: in timp ce avem din partea unor istorici greci, ca Borossus si Diodor din Sicilia, descrieri detaliate ale gradinilor, babilonienii nici macar nu le pomenesc in inscriptiile lor, cu toate ca mentioneaza cetatea Babilonului si zidurile care o inconjurau.
Chiar si istoricii care ofera detalii impresionante despre gradinile suspendate afirma ca ei nu le-au vazut.
Specialistii contemporani spun ca atunci cind soldatii lui Alexandru cel Mare au ajuns pe pamintul fertil al Mesopotamiei si au vazut Babilonul au fost uimiti de frumusetea acestuia, povestind compatriotilor, la intoarcerea acasa, despre minunatele gradini cu palmieri din Mesopotamina, despre palatului lui Nebuchadnezzar, despre turnul din Babel. Mai tirziu, imaginatia aprinsa a poetilor antici a "mixat" aceste elemente pentru a da nastere uneia dintre cele mai frumoase povesti, devenita ulterior "minune a lumii". Abia in secolul XX d.H., au fost lamurite citeva dintre misterele privind aceasta problema.
Descriere:
Philo din Bizant spune despre aceste gradini: “Gradinile Suspendate au plante cultivate deasupra nivelului solului si radacinile copacilor sunt infipte intr-o terasa superioara mai degraba decat in pamant. Intreaga greutate este sustinuta de coloane de piatra. Apa era ridicata cu un sistem de scripeti si curgea de sus pe canale special amenajate. Aceste ape irigau intreaga gradina saturind radacinile plantelor si tinind umeda intreaga zona. Aceasta face ca iarba sa fie permanent verde si copacii bine dezvoltati."
Geograful grec Strabo, care a descris gradinile in secolul I I.C., a spus: "Gradinile constau in terase ridicate una deasupra celeilalte sprijinite pe stalpi cubici. Terasele erau goale si umplute cu pamant pentru a permite copacilor de dimensiuni mari sa fie plantati."
Se crede ca Gradinile Suspendate erau un munte artificial construit pe terase suprapuse inlte de la 23 la 91 de metri si lungi de 122 de metri. Aceste terase erau sustinute de coloane din piatra. Apa pentru irigarea plantelor era ridicata in mod mecanic cu galeti prinse pe un cablu intins intre 2 roti imense.
Strabon si Filas din Bizant povestesc despre misterioasele gradini:
"Gradina are patru laturi. Ea este formata din bolti arcuite care se sprijina pe fundatii in forma de cuburi. Te poti urca pe acoperisul ultimei terase pe o scara in forma de spirala."
"Gradinile suspendate au plante deasupra nivelului solului, iar radacinile acestor plante par sa se afla mai degraba pe o terasa decit pe pamint. Intreaga structura se sprijina pe coloane. Mai multe piriiase provenite din izvoare aflate la inaltime se scurg pe niste canale. Aceste izvoare iriga gradina, intretinind radacinile plantelor si pastrind locul umed in permanenta."
Ce spun specialistii
Semiramida nu a ramas numai in istoria artei, ci si in cea a omenirii, datorita curajului si bravurii ei, care le-au depasit, se pare, pe cele ale sotului sau, Nabucodonosor. Semiramida, care si-a legat numele pentru eternitate de gradinile suspendate, a fost regina Asiriei si a Babilonului.
Sapaturi arheologice au dezvaluit locul in care a fost situat palatul din Babilon, precum si o cladire aflata linga el, avind bolti inalte, ziduri groase si un sistem de irigare. Un grup de arheologi afirma ca aceasta constructie, situata in sudul palatului, este sediul gradinilor suspendate. Totusi, Strabon sustinea ca ele se afla pe un mal al Eufratului, de aceea alti specialisti se opun teoriei de mai sus, afirmind ca edificiul in cauza este prea departe de riu. In schimb au fost descoperite, pe ambele maluri ale Eufratului, ramasite ale unor ziduri groase de 25 metri, care ar fi putut fi dispuse sub forma unor terase. Sa fie oare gradinile Semiramidei? Mister in asteptarea dezlegarii.
Ultima modificare efectuata de catre cristiana la Mie 12 Iul 2006 01:51 pm, modificat de 1 data in total
Trimis: Mie 12 Iul 2006 12:04 pm—
Statuia lui Zeus
"In mina lui dreapta se afla o reprezentare a zeitei victoriei, facuta din fildes si aur. In mina stinga tinea sceptrul incrustat, in virful caruia se afla un vultur. Sandalele zeului erau din aur, ca si vesmintul sau."
Este vorba despre Statuia lui Zeus, in a carui onoare se tineau Jocurile Olimpice. In timpul jocurilor, razboaiele se opreau, iar atletii din Asia Mica, Siria, Egipt si Sicilia veneau in Olimpia sa se inchine regelui zeilor: Zeus.
Anul constructiei:
Intre anii 470-450 B. C.
Locatie:
Orasul Olimpia din Grecia antica localizat pe coasta vestica a Greciei, la aproximativ 150 de km de Atena.
Istorie:
Calendarul grec antic incepe in anul 776 i.H., deoarece se crede ca Jocurile Olimpice s-au desfasurat pentru prima data in acest an.
Templul lui Zeus din Efes a fost proiectat de arhitectul Libon si a fost construit in anul 450 i.H.. Initial a fost construit in stilul doric. Apoi, considerindu-se ca acest stil este prea simplu pentru o zeitate atit de importanta s-a hotarit "imbunatatirea imaginii" prin introducerea unei statui de dimensiuni impresionante, lucru de care s-a ocupat sculptorul Fidias. In anii care au urmat, mii de pelerini, din intreaga lume, au pasit in interiorul templului.
In timpul secolului I d.H. imparatul roman Caligula a incercat sa transporte statuia lui Zeus la Roma insa, din cauza greutatii, incercarea a esuat.
Dupa ce Jocurile Olimpice au fost intrerupte de catre imparatul Theodosius I, fiind considerate practici pagine, templul lui Zeus a fost inchis.
Olimpia a fost zguduita, de-a lungul anilor, de cutremure, inundatii, incendii. Statuia lui Zeus a fost, in cele din urma, mutata intr-un palat din Constantinopol. Acolo a rezistat numai pina in anul 462, cind a fost distrusa de un incendiu.
Descriere:
Fidias a inceput lucrarea la statuia lui Zeus din anul 440 i.H. Descoperise o tehnica cu ajutorul careia putea realiza statui imense din aur si din fildes, acest tip de statui numindu-se criselefantina.
Cind statuia a fost terminata, abia a incaput in templu. Istoricul si geograful Strabon scria despre aceasta intimplare "....cu toate ca templul este foarte mare, sculptorul Fidias este criticat ca nu a apreciat corect proportiile. El l-a reprezentat pe Zeus asezat, dar capul lui aproape ca atinge tavanul, astfel incit aveam impresia ca daca Zeus s-ar ridica, ar sparge acoperisul templului".
Baza statuii avea latimea de 6,5 metri si inaltimea de 1 metru. Statuia era inalta de 13 metri.
Fiind atit de inalta, vizitatorii templului vedeau mai bine tronul decit trupul si vesmintele lui Zeus.
Tronul a fost decorat cu reprezentari inaripate ale Victoriei. In decoratiuni au mai fost prezenti si Apollo, Artemis precum si copiii Niobei. Multe incrustatii cu aur, pietre pretioase, fildes si abanos faceau statuia sa sclipeasca.
Ultima modificare efectuata de catre cristiana la Mie 12 Iul 2006 01:47 pm, modificat de 1 data in total
Trimis: Mie 12 Iul 2006 12:05 pm—
Templul lui Artemis
Anul constructiei:
In jurul anului 550 I.C.
Locatie:
In orasul Efes din Grecia antica, langa orasul Selkuc de azi din Turcia.
Istorie:
Templul zeitei Artemis se considera a fi cea mai frumoasa structura construita vreodata. Artemis (Diana la romani), era in religia greaca zeita vanatorii si a naturii salbatice. In religia locuitorilor din Efes, era zeita fertilitatii. In anul 550 I.C. regele Croesus din Lydia a cucerit orasul Efes si alte orase din Grecia antica. In timpul luptei a fost distrus un templu al zeitei Artemis. De aceea, Croesus a luat decizia sa construiasca unul nou realizat de arhitectul grec Chersiphron si de fiul acestuia, Metagenes. Noul templu a fost mandria celor din Efes pana in anul 356 I.C. cand, Herostratus (un tanar din Efes) l-a ars din temelii crezind ca numele lui va intra in istorie. Ciudat sau nu, Templul lui Artemis a fost distrus in aceeasi noapte in care s-a nascut Alexandru cel Mare. Cand el a cucerit Asia Mica, s-a oferit sa-l reconstruiasca, ceea ce s-a si intamplat. Noua constructie a fost definitivata dupa moartea lui in 323 I.C. Sfantul Paul a vizitat orasul Efes in primul secol A.D. predicand crestinismul. Aici insa s-a lovit de veneratia pe care locuitorii o aveau pentru zeita Artemis. In anul 262 A.D., templul a fost distrus de goti. Locuitorii au planuit sa-l reconstruiasca dar intre timp au fost crestinati si ideea reconstructiei a fost abandonata.
Descriere:
Templul lui Artemis era faimos pentru marimea lui si pentru operele de arta pe care le gazduia. Era construit din marmura, cu o fatada decorata. Se estimeaza ca masura 106 metri in lungime si 54 de metri pe latime, avea 127 coloane de piatra inalte de 18 metri fiecare, fiind de 4 ori mai mare decat Parthenon-ul din Atena. La intrare, scari de marmura inconjurau templul. In interior erau sculpturi valoroase realizate de marii artisti ai vremii.
Trimis: Mie 12 Iul 2006 12:06 pm—
Colosul din Rodos
Pentru tine, Soare, a inaltat poporul din Rhodos aceasta statuie din bronz ce se inalta spre culmile Olimpului, dupa ce a domolit valurile razboiului si si-a incoronat orasul cu prazile luate de la dusmani. Nu numai peste mari, dar si pe uscat poporul din Rhodos a aprins frumoasa torta a libertatii". (Inscriptia de pe colosul din Rhodos)
Anul constructiei:
Constructia s-a realizat in 12 ani si a fost finalizata in 282 I.C.
Locatie:
Strajuia intrarea in portul din insula Rodos din Grecia. Rodos este o insula aflata in Asia Mica, unde Marea Egee intalneste Marea Mediterana.
Istorie:
Rhodos devine in 408 I.C. capitala mai multor teritorii unite si un important port comercial. Se bazeaza pe un aliat, care este Ptolemeu I al Egiptului. Macedonenii incearca sa rupa acesta alianta, insa locuitorii din Rodos sunt uniti si rezista eroic asediului. Colosul din Rodos a fost construit in cinstea zeului soarelui, Helios, ca multumire pentru protectia locuitorilor in timpul asediului. Chares din Lindos, un sculptor rodian, a fost angajat pntru constructia statuii. Statuia a strajuit intrarea in portul Rodos timp de 56 de ani. Cand soarele rasarea dimineata, se reflecta in suprafata de bronz si facea ca figura zeului sa straluceasca. In 225 I.C., in urma unui cutremur, i s-a rupt un picior. Dupa prabusirea statuii, locuitorii din Rodos au vrut sa o reconstruiasca primind chiar o oferta de la Ptolemeu al III-lea, insa un oracol le-a interzis. Dupa ce arabii au cucerit insula Rodos, in 653 A.D., statuia a fost vanduta de catre acestia unui evreu din Siria care a carat-o pe 900 de camile, dupa cum spune legenda.
De la inaltarea pina la distrugerea colosului din Rhodos au trecut numai 56 de ani. Cu toate acestea, impunatoarea constructie si-a cistigat locul printre minunile antice. "Chiar si prabusit la pamint, era uimitor", scria Plinius cel Batrin. Nu era doar o statuie uriasa, ci constituia chiar simbolul unirii poporului care traia pe frumoasa insula din Marea Mediterana, numita Rhodos.
De-a lungul istoriei sale antice, Grecia a fost formata din orase-cetati care aveau puteri limitate in afara "granitelor" lor. Pe micuta insula Rhodos existau trei astfel de orase-cetati: Ialysos, Kamiros si Lindos. In anul 408 i.H, cetatile s-au unit pentru a forma un singur stat, cu capitala la Rhodos. Cu trecerea timpului, orasul Rhodos s-a dezvoltat din punct de vedere comercial si a legat aliante puternice cu faraonul egiptean, Ptolomeu I.
In anul 305 i.H., antigonizii din Macedonia, care erau rivalii traditionali ai dinastiei ptolemice, au asediat Rhodos-ul in incercarea de a distruge alianta stabilita de poporul insulei cu Egiptul. Antigonizii nu au reusit insa sa intre in capitala, fiind nevoiti sa incheie un tratat de pace in anul 304 i.H. Dupa plecarea lor, antigonizii au lasat in urma lor o mare parte din echipamentul miliar. Pentru a celebra victoria, locuitorii Rhodos-ului au vindut armele antigonizilor si au folosit banii obtinuti pentru a ridica o enorma statuie infatisindu-l pe zeul grec al Soarelui, Helios.
Construirea colosului a durat 12 ani si a fost asezat la intrarea in portul Rhodos, pina cind insula a fost zguduita de un cutremur puternic in anul 226 i.H. Capitala a fost grav afectata, iar statuia a fost sparta la punctul sau slab: genunchiul. Timp de aproape 1000 de ani, colosul a stat prabusit pe pamint. In anul 654 d.H., arabii au invadat insula. Ei, au dezasamblat partile componente ale colosului si le-au vindut unui evreu din Siria. Se spune ca fragmentele statuii au fost transportate in Siria pe spatele a 900 de camile.
Descriere:
Statuia era construita din bronz si intarita ulterior cu fier si piatra. Se spune ca au fost folosite 15 tone de bronz si 9 tone de fier, insa calculele arata ca aceste cantitati au fost chiar mai mari. Avea o inaltime de 33 de metri si statea pe un soclu inalt de 15 metri. Teoria ca acest colos statea cu cate un picior pe fiecare mal al portului este doar o legenda pentru ca in nici o scriere nu se specifica acest lucru. Se crede ca ea a inspirat sculptorul francez Auguste Bartholdi care a construit Statuia Libertatii din USA.
Ultima modificare efectuata de catre cristiana la Mie 12 Iul 2006 01:49 pm, modificat de 1 data in total
Trimis: Mie 12 Iul 2006 12:07 pm—
Farul din Alexandria
Anul constructiei:
Se estimeaza ca a fost terminat in jurul anului 280 I.C. desi constructia a inceput in jurul anului 290 I.C.
Locatie:
Pe o mica insula de langa orasul egiptean Alexandria numita Pharos.
Istorie:
Dupa moartea lui Alexandru ce Mare, comandantul lui, Ptolemeu Soter, a preluat conducerea in Egipt in orasul fondat de Alexandru, oras numit Alexandria. El a inceput constructia farului in anul 290 I.C., constructie ce a fost insa finalizata de fiul lui, Ptolemeu Philadelphus. Constructia a fost dedicata lui Ptolemeu Soter si sotiei lui, Berenice si se presupune ca a fost finantata de un diplomat bogat numit Sostratus din Cnidus. Constructia a fost atat de faimoasa incat denumirea de "far" a fost preluata in limbile franceza, italiana, spaniola si in romana. Farul din Alexandria a ajutat la navigatie timp de mai bine de 1000 de ani, pana cand a fost distrus in urma a doua cutremure, din 1303 A.D. si 1323 A.D. A fost atat de faimos, incat a aparut chiar si pe monedele romane. In 1480 pe locul lui a fost construit un fort islamic numit Fortul din Kait Bey folosit in scopuri militare. Recent, oameni de stiinta au gasit parti din far scufundate pe care le-au adus la suprafata ca sa le studieze.
Descriere:
Farul avea o inaltime de 117 m si era construit din 3 parti pe o baza larga. Prima parte era un cub inalt de 56 m, a doua sectiune era o prisma octogonala inclinata in interior inalta de 27 m, iar ultima parte era un cilindru de 7 m inaltime. In interiorul cilindrului erau o flacara care ardea noaptea si o oglinda. Combustibilul folosit pentru flacara se presupune ca era balegar uscat de la animale. Oglinda era folosita pentru ca ziua sa reflecte lumina soarelui si pe cea a focului pe timpul noptii. In varful cilindrului se afla o statuie, cel mai probabil a lui Zeus sau Poseidon, zeul marii.
Trimis: Mie 12 Iul 2006 12:08 pm—
Mausoleul din Halicarnasus
Anul constructiei:
Se crede ca a fost terminat in anul 353 I.C., la 3 ani dupa moartea regelui Mausollus.
Locatie:
Orasul Halicarnassus (Bodrumul de azi) in Marea Egee, in sud-vestul Turciei.
Istorie:
Denumirea de “mausoleu” vine de la numele regelui persan Mausollus care guverna provincia Caria. Mausoleul de la Halicarnassus a fost construit de catre Artemisia, sotia si sora regelui Mausollus, in memoria acestuia. Timp de 16 secole acesta constructie a supravietuit timpului. Se crede ca a fost distrus intre 1000 A.D. si 1400 A.D. de un cutremur, cel mai probabil. In 1494, cavalerii Sfantului Ioana din Malta au construit un castel in timpul cruciadelor, castel care exista si astazi in Bodrum si la a carei constructie au folosit blocurile de piatra si marmura din mausoleu.
Descriere:
Artemisia, sotia si sora lui Mausollus, l-a angajat pe arhitectul Pythius pentru realizarea proiectului. Planul de baza al cladirii era un templu imes, cu o baza rectanglulara cu o lungime de 40 de m si o latime de 30 de m, peste care era construita o piramida cu 24 de trepte. Inaltimea totala a mausoleului era de 45 m compusa din 20 m baza cu trepte, 12 m podiumul cu coloane, 7 m piramida cu cele 24 de trepte si 6 m statuia din varf care reprezenta un car cu 4 cai. Fundatia era un podium cu trepte decorat cu statui. Camera mortuara era construita din alabastru alb si decorata cu aur. Era localizata pe podium si inconjurata cu coloane. Faima acestei constructii consta in multimea statuilor cu care era decorata: oameni, lei, cai si alte animale. In fiecare colt, luptatori pe cai strajuiau mormantul. Fiecare parte a mausoleului era decorata cu fresce care prezentau scene despre luptele grecilor. Intre fiecare dintre coloanele podiumului strajuiau statui. Astazi, numai cateva statui au fost recuperate si pot fi vazute in Camera Mausoleului la British Museum.
Trimis: Mie 12 Iul 2006 12:09 pm—
ALTE MINUNI ALE LUMII
Sfinxul de la Gizeh
Anul constructiei:
Ultimile teorii spun ca Sfinxul a fost construit in timpul celei de a IV-a Dinastii de catre Khaf-Ra (Chefren, Kefren), in anul 2500 IC, dupa constructia piramidei acestuia.
Dovezi arheologice si geologice arata ca eroziunea Sfinxului se datoreaza in principal apei si mai putin nisipului si ca ar fi fost construit cu 7.000 - 10.000 de ani in urma fiind doar restaurat de Khaf-Ra. Aceste teorii sustin ca Sfinxul era deja construit in timpul ultimei ere glaciare din perioada 13.000 - 8.000 BC.
Robert Bauval and Graham Hancock au dezvoltat o alta teorie care spune ca Sfinx-ul (luand in consideratie asezarea sa in functie de piramidele invecinate si scrierile vechi egiptene) este o parte (daca nu cel mai important element) a unei harti astronomice care are stransa legatura cu constelatia Orion. Ei au concluzionat ca cea mai buna potrivire a hartii ar fi cu pozitia pe care au avut-o stelele in anul 10.500 IC.
Nu exista nici o inscriptie sau scriere care sa indice clar data constructiei. Exista doar indicii care sustin ipoteza ca Sfinx-ul ar fi existat inaintea piramidelor.
Locatie:
Sfinx-ul se afla in Egipt, pe platoul Gizeh, la aproximativ 10 km vest de Cairo, in partea de nord-est a Vaii Templului lui Khaf-Ra. Gizeh este un bogat site arheologic care cuprinde cele trei piramide uriase (a lui Keops, Kufru si Menkaura), alte piramide mai mici numite “ale Reginelor” si numeroase alte temple si morminte ale altor familii.
Istorie:
Numele de Sfinx vine de la cuvantul grecesc “shingo” care inseamna “a strangula” si grecii l-au folosit pentru prima data numind o creatura fabuloasa care avea capul unei fete, corpul unui leu si aripi de pasare care isi strangula victimile. Sfinx-ul este o constructie obisnuita in Egipt si sunt priviti ca protectori, gardieni la intrarea templelor. Sfinx-ii au fie cap de berbec si corp de leu, cap de uliu si corp de leu sau capul unui rege sau zeu si corp de leu. “Marele Sfinx” de pe platoul de la Gizeh este o creatura care are capul unui rege (al lui Khaf-Ra, se crede) sau zeu si corp de leu.
Ultima dintre teoriile construirii Sfinx-ului este ca acesta a fost construit de catre regele Khaf-Ra (2558 - 2532 IC), regele celei de a 4-a dinastii. Khaf-Ra a fost unul dintre fii lui Khufu (Cheops). Sfnxul se aliniaza cu piramida lui Khaf-Ra la capatul drumului pietruit si se crede ca ar fi fost construit pentru a pazi piramida faraonului.
A fost de multe ori ingropat de nisipuri si, se spune ca, in jurul anului 1400 IC regele Thutmose, pe vremea cand era inca print, a mers la vanatoare si, obosit, a adormit la umbra Sfinxului. Dormind, a visat ca Sfinxul i-a vorbit si i-a cerut sa-l dezgroape de sub nisipuri, ceea ce regele Thutmose a facut si a si restaurat aceasta constructie. Sunt zvonuri ca la restaurarile de la inceputul secolului XX au fost descoperite tuneluri, pasaje si camere secrete. Nu se stie insa daca acestea au fost construite o data cu statuia sau sunt rezultatul jefuitorilor de comori.
Descriere:
Sfinxul are corpul unui leu si capul unui rege sau zeu. Privit din profil, iti dai seama ca are capul mult mai mic in comparatie cu corpul. Corpul are o lungime de 73 m si o inaltime de 20 m. Numai labele au o lungime de 17 m iar partea din spate are 52 m. Capul are 6 m inaltime si 4 m latime, iar numai ochii au 2 m inaltime. Nasul si barba lipsesc, doar barba fiind expusa la Muzeul Britanic. In trecut, statuia a fost pictata: rosu pentru fata si corp si galben cu dungi albastre pentru cap. Sfinx-ul a fost construit pe locul unei cariere de piatra si se pare ca a fost sculptat dintr-o singura bucata de piatra de var. Astazi, statuia se faramiteaza din cauza vantului, umiditatii si a poluarii din Cairo. Au avut loc cateva restaurari in timp si s-au adaugat noi blocuri de piatra, dar pastrarea acestei statui este inca o problema.
Trimis: Mie 12 Iul 2006 12:11 pm—
Stonehenge
Anul constructiei:
Stonehenge este probabil cel mai important monument preistoric din Anglia. Nu se stie cu exactitate cand a fost construit si de catre cine. Nu este o singura constructie, ci a fost facut in mai multe etape. O teorie destul de cunoscuta a avansat ipoteza ca ar fi construit de druizi, o populatie existenta in Anglia inainte de cucerirea romana. Tehnicile arheologice moderne au demonstrat insa ca Stonehenge a fost construit cu cel putin 1.000 de ani inainte de druizi, in 2.950 IC, ajungand la forma pe care o cunoastem azi in anul 1.600 IC.
Locatie:
Ruinele megalitice cunoscute sub denumirea de Stonehenge se afla in campia Salisbury la 3 km vest de orasul Amesbury, Wiltshire, in sudul Angliei.
Istorie:
Nu se cunoaste inca nimic cu certitudine despre cine si de ce a construit Stonehenge. Se considera insa ca cel mai probabil constructia a fost inceputa in Neoliticul Mijlociu si continuata de populatia din Epoca Bronzului. John Aubrey a fost cel care a emis ipoteza gresita ca druizii ar fi cei care au construit monumentul. El a luat in considerare scrieri romane care vorbeau despre un lacas religios celtic care a inflorit in jurul perioadei primei cuceriri romane a druizilor (55 IC). Se crede insa numai ca druizii doar foloseau Stonehenge intr-o ceremonie anuala in timpul solstitiului.
Ceea ce este ciudat despre Stonehenge, este faptul ca este departe de a fi unic in Anglia, dar este cel mai bine pastrat si elaborat astfel de monument. Sunt cunoscute peste 100 de cercuri din pietre pe teritoriul Insulelor Britanice si in nordul Frantei. Unele dintre ele erau mici, de numai 3 metri in diametru. Cel mai mare este cel de la Avebury care se intinde pe o suprafata de aproximativ 4.000 de metri patrati. Unele dintre pietrele de la Avebury cantaresc 60 de tone. Cum or fi mutat constructorii blocurile imense de pietre pe distante atat de lungi nu se stie exact. Se crede ca le-au tras pe sanii din lemne. Cele mai multe astfel de cercuri din piatra sunt mai mici decat Avebury si mult mai simple decat Stonehenge.
Descriere:
Stonehenge nu este o simpla constructie, ci a fost facuta in mai multe etape. Este o structura din pamant, lemn si pietre care a fost revizuita si remodelata pe parcursul unei perioade a 1400 de ani. Rapoartele arheologice au stabilit 3 faze principale de constructie, I, II si III si alte 6 faze intermediare pentru faza III.
Prima etapa a constructiei dateaza din 2950 - 2900 IC si era formata din 3 cercuri cu un diametru de 100 m: un povarnis la exterior, un sant si un mal. Dupa mal au fost sapate 56 de gauri (aseazate in cerc) in care s-au infipt stalpi de lemn.
In a doua etapa a constructiei, intre 2900 - 2400 IC, s-au ridicat niste structuri de lemn in centrul monumentului si la intrarea din nord-est asa cum o arata gaurile in care au fost stalpii, gauri ale caror urme s-au pastrat pana azi. De asemenea, s-au scos stalpii de lemn din prima etapa a constructiei si mare parte din gauri au fost umplute partial cu pamant si cenusa.
In faza a treia de constructie, monumentul s-a imbogatit cu o complicata constructie din pietre de diverse tipuri (gresie, piatra vanata, etc) care a fost ulterior demolata. In centrul ansamblului s-a construit din blocuri de gresie 2 noi aranjamente: unul in forma de cerc, numit “Cercul Sarsen” si un altul in forma de potcoava format din 5 trilitioni (ansamblu alcatuit din doua blocuri de piatra verticale si unul transversal).
Cercul Sarsen are un diametru de 33 m si este format din 30 de blocuri imense de gresie asezate vertical (numai 17 mai sunt azi in picioare). Pietrele sunt dispuse aproximativ la o distanta de 1 -1,5 m unul fata de altul, au o inaltime de 4 m, latime de 2 m si 1 m grosime. Desupra acestor blocuri de piatra au fost asezate ca niste praguri (buiandrugi) alte blocuri curbate (in forma de arc de cerc). Aceste pietre au o lungime de 3,2 m. Cersul Sarsen este cea mai remarcabila caracteristica a Stonehenge-ului datorita preciziei lucrarii in piatra si ingeniozitatii. Se crede ca blocurile de gresie au fost aduse de la Marlborought Downs aflat la 30 de km de Stonehenge.
5 Trilitioni au fost asezati in forma de potcoava in interiorul Cercului Sarsen cu deschiderea catre nord-est (spre intrarea principala a monumentului). Acesti trilitioni sunt asezati simetric, in mod crescator, in mijloc fiind cel mai inalt. Doar 3 din cei 5 trilitioni mai sunt acum in picioare. In a treia faza a celei de a treia etape de constructie au fost construite din diverse tipuri de pietre alte 2 cercuri in interiorul “potcoavei” si in exteriorul ei care insa au fost pe rand daramati.
In ultima faza a celei de a treia etape au mai fost sapate 2 cercuri de gropi care inconjurau Cercul Sarsen care nu au mai fost insa umplute cu pietre. In interiorul constructiei si catre iesire, mai sunt si alte formatiuni de pietre inconjurate de maluri de pamant.
Pietrele pe care noi le vedem astazi reprezinta “ruinele Stonehenge”. Multe dintre pietrele originale au cazut sau au fost folosite de oameni la diverse constructii si reparatii.
Trimis: Mie 12 Iul 2006 12:16 pm—
COMPLEXUL INCAS DE LA Machu Picchu
Ruinele oraşului Machu Picchu, redescoperite în 1911 de către arheologul Hiram Bingham, sunt unele dintre cele mai frumoase şi enigmatice locaţii străvechi din lume.În timp ce incaşii in mod sigur foloseau vârful muntelui (2761,50 m înălţime), ridicând sute de structuri de piatră începând cu anii 1400, legendele şi miturile indicau faptul că Machu Picchu (însemnând "vechiul pisc" în limba Quechua), adorat ca un loc sacru din cele mai vechi timpuri. Oricare ar fi originile sale, incaşii l-au transformat într-un mic (5 mile pătrate), dar extraordinar oraş.
Invizibil de dedesubt şi complet natural limitat, înconjurat de terase agricole suficiente pentru a hrăni populaţia, şi irigat de izvoare naturale, Machu Picchu pare să fi fost folosit de incaşi ca un oraş ceremonial secret.610 metri deasupra, gălăgiosul râu Urubamba, norul înfăşoară ruinele palatelor, băilor, templelor, hambarelor şi a în jur de 150 de case, toate într-o remarcabilă stare de conservare.
Aceste structuri, săpate în granitul din vârful muntelui sunt minuni atât arhitecturale cât şi estetice. Multe dintre cărămizile cântărind 50 de tone sau chiar mai mult sunt atât de precis sculptate şi unite cu atâta exactitate, încât îmbinările fără mortar nu permit nici măcar unei lame de cuţit să intre printre ele. Se ştiu puţine lucruri despre utilizările sociale sau religioase ale oraşului în vremurile incaşilor. Scheletele a 10 femei şi ale unui bărbat duc la presupunerea că acest sit ar fi putut fi un sanctuar pentru pregătirea preoteselor şi/sau a mireselor nobilimii incaşe.Oricum, examinarea ulterioară a oaselor a dezvăluit un număr egal de oase masculine, ceea ce indică faptul că Machu Picchu nu era exclusiv un templu pentru femei.
Patru secole au fost necesare pentru descoperirea unei fantastice fortarete ascunse printre piscurile de 4000 de metri ale anzilor peruvieni. Nu i se cunoaste adevaratul nume, ce destinatie avea si de ce a fost parasita de bastinasi in secolul XVI, fara a fi atacata de conchistadori. A scapat neobservata de europeni pana in secolul XX, cand a primit si numele de Machu Pichu. In secolul XII, enigmatica populatie ce-si spunea Inca (Fii Soarelui) cucerea un vast teritoriul in nordul si vestul Americii de Sud, venind de undeva din zona meridionala a continentului - nu se stie nici acum cu precizie de unde.
La fel de razboinici si necrutatori ca aztecii, incasii au supus nu mai putin de 500 de alte etnii amerindiene. Nu s-au impus prin cultura (nu cunosteau nici o scriere), ci printr-o temeinica, chiar spartana organizare social-legislativa. Dar, mai presus de toate, aveau "obsesia" constructiilor de drumuri pavate si de cetati-fortarete (inclusiv in jungla) menite sa reziste vesnic in fata oricaui inamic. Capitala incasilor, Cuzco, era -arhitectural- comparabila cu Roma cezarilor. Dar la numai 130 de kilometri de Cuzco, printre crestele andine, se afla cetatea Machu Pichu. Gasita abia in 1911, aceasta citadela a fost conceputa ca un labirint citadin inexpugnabil. La peste 4000 de metri, lemnul era o raritate si totul a fost durat in patra: terase, fotificatii, palate regale, locuinte simple, bazine de acumulare a apei de ploaie, caramizi, piete si un sofisticat sistem de parcele agricole pentru cultura principala, porumbul. Totul se incadreaza intr-un plan urbanistic aparent "intortocheat", menit sa deruteze eventualii invadatori.
Este un unicat arhitectural impresionant si abia fotografiile facute din avion i-au pus in evidenta toate insusirile. De fapt, ceea ce ii frapeaza cel mai mult pe cercetatorii istoriei amerindienilor este incredibila coincidenta dintre opera mitica a lui Dedal ("inginerul" care a construit Labirintul de incarcerare a Minotaurului, sau, in alta varianta, palatul-labirint al regelui cretan Minos din Knossos). Labirintul Machu Pichu reflecta la randu-i simbolul vietii pline de meandre si in care drumul nu duce niciodata inapoi, ci mereu inainte, spre moarte. I
nspirat din spiralele scoicilor (asa cum afirma poetul grec Theodorides), Labirintul - fie el amerindian, grec sau egiptean (cel al reginei Hawara din Krokodilopolis, de exemplu) - are deci conotatia luptei cu timpul, el este adevaratul prizonier. Si inca o enigma: retelele de drumuri facute de cei care nu au cunoscut roata! 16.000 de km de drumuri pavate (a doua, ca lungime, dupa reteaua romana de 90 de mii de km), inclusiv poduri suspendate in zonele mlastinoase si nisipoase! De ce acest efort de taiere de "autostrazi" in coastele anzilor, daca incasii nu au avut vehicule, necunoscand roata?
Nu lipseau borne indicatoare din 7 in 7 km si locuri de odihna din 20 in 20 de km. Ideea utilizarii drept piste de aterizare-decolare a fost avansata de foarte multi cercetatori, dar nu exista dovezi credibile... nu inca.. (Vom mai gasi astfel de ipoteze si de situatii "bizare" si in alte articole ale site-ului). Nici un drum special amenajat nu ducea catre Machu Pichu. Aceasta enclava (probabil a preotilor, putand adaposti doar 500 de persoane) exista parca in afara timpului si spatiului, ascunzand mistere ince de nepatruns.
Trimis: Mie 12 Iul 2006 12:41 pm—
TEMPLUL DIN LUXOR
Orasul modern de astazi,Luxor este vechiul oras Teba din antichitate,orasul celor 100 de porti. A fost capitala Egyptului incepand din dinastia a 12-a si a atins punctul culminant in timpul Regatului Nou. A fost orasul de unde Tutmose3 si-a planuit campaniile militare,Akhenaton a contemplat pentru prima data la aderarea unui singur zeu ,iar RamsesII si-a pus in gand maretul plan de constructie si reabilitare a unor monomente. Doar Memphis se putea compara cu Teba la frumuseti si bogatie,doar ca Memphis a fost pradat,iar piatra i-a fost furata ,astfel ca nu s-au mai putut construi monumente marete,care sa ramana in istorie. Daca nu ar fi fost piatra si Teba ar fi fost cufundata in negura istoriei,pentru ca imensele palate de ceramica nu au rezistat in timp. Au rezistat doar cladirile din piatra.
ACEST TEMPLU A FOST FOLOSIT DIN TRECUT CA LOC DE VENERARE A ZEILOR.
Templul din Luxor este aproare de Nil si este paralel cu albia acestuia. Faraonul Amenhotep III care a domnit intre anii 1390-1353 I.Hr. a construit acest frumos templu si l-a dedicat zeului Amon-Re, consoartei sale Mut si fiului sau Khons.
1 Obeliscul lui Ramses II;
2 Faimoasa curte a lui Ramses II;
3 Moschee ;
4 Coloanele si obeliscul lui Amenhotep;
5 Curtea lui Amenhotep III;
6 Sala Hypostyle;
7 Capela lui Alexandru cel Mare;
8 Sanctuarul-Sfanta-Sfintelor
Statuia lui RamessesII in Ma
rea Curte din Templul din Luxor
Intrarea Principala catre Templul din Luxor
Calea de acces spre acest templu este doar Bulevardul de sfinxi cu capete de berbeci. Acest bulevard a fost construit de catre regii etiopieni,in anul 656 I.H. Inainte de anul 656I.H aici erau trei astfel de bulevarde,lungi de 3,4 km si care se intersectau cu bulevardul cu sfiinxi cu capete de oameni care conducea catre Templul de la Luxor
Trimis: Mie 12 Iul 2006 12:49 pm—
Babilonia antica
De-a lungul celor 2000 de ani ai istoriei sale ,Orasul antic Babilon a fost de doua ori capitala unui mare imperiu ,legendary pentru splendoarea sa .Insa babilonienii au facut si importante progrese intelectuale si stiintifice .
In comparatie cu primele mesopotamiene Sumer si Akkad ,babilonum a aparut mult mai tarziu ,amintit pentru prima oara in sec al 23-lea i.e.n.El a devenit cu adevarat important abi dupa 1900 i.e.n. cand un grup de triburi semitice ,amoritii,au ocupat Sumerul.In cativa ani,Babilonul a devenit capitala micului regat amorit ,care s-a extins si sub domnia lui Hammurabi, s-a transformat intr-un imperiu care a ocupat sudul Mesopotamiei si o parte din nordul Asiriei .
Ierarhia sociala complicata si bunastarea economica a Babilonului reies din documente de lut scrise pe tablite de lut ,descoperite in palatul din Mari al lui Hammurabi.Ele sunt redate si inscris pe pilonii ridicati in intreg imperiu .Desi imperiului lui Hammurabi s-a destramat curand dupa moartea sa ,Babilonul a ramas un oras important –in asa masura incat toata partea de sud a Mesopotamiei o numim Babilonia .Bunastarea orasului se datora asezarii strategice pe raul Eufrat ,care I-a permis sa detina controlul asupra cailor de comert care treceau prin sudul Mesopotamiei.chiar din acest timp Babilonul avea si un statul special de centrul religios si de educatie .Dupa cucerirea Mesopotamiei ,babilonienii si vecinii lor asirieni din nord au preluat cultura din Sumer si Akkad adoptand limba akkadiana,pastrand miturile sumerienilor si inchinandu-se zeilor lor.Insa Hammurabi a schimbat oranduiala religioasa,ridincandu-l pe Marduk ,zeul orasului Babilon in pozitia de conducator al pamteonului Sumerian ,sustinand ca aceasta este dorinta zeitatilor implicate! Cu timpul ,credinta in suprematia lor Marduk a prins radacini si Babilonul a devenit un oras sfant centru cultural si o metropolo bogata .
Acest statut a fost consolidat intr-o perioada lunga –pana in sec al 12-lea i.e.n.-cand Babilonul a fost eclipsat politic sub controlul unui popor barbar ,kasitii.Sub domnia lui Nabucodonosor 1 si a succesorilor sai ,orasul a devenit din nou capitala unui regat independent ,dar in secolul al 10-lea i.e.n.asirienii au ocupat Mesopotamia .Timp de peste trei secole ,Babilonul a fost condus de regi asirieni sau oamani numiti de acestia .Insa doua triburi nomade aparute de curand ,arameonii si caldeeenii,s-au opus cu perseverenat asirienilor.Datorita statutului au de oras sfant Babilonul a fost bine tratat de asirieni si I-a sprijinit in general impotriva celor 2 triburi .Totusi in 689 i.e.n. regele asirian Sennacherib si-a pierdut rabdarea fata de instabilitatea continua din zona si a distrus Babilonul .Desi acest act de sacrilegiu a fost remediat de urmatorul rege ,babilonienii tindeau sa se alieze cu dusmanii Asiriei .Condusi de regele caldeeean Nabopolasar,babilonienii s-au aliat in cele din urma cu mezii ,un popor Iranian ,si au nimicit Asiria la sfarsitul secolului al 7-lea .
Fiul lui Nabopolasar ,Nabucodonosor al II-lea a fost unul din marii cuceritori ai istoriei ,care a intemeiat un imperiu –al doilea imperiu babilonian sau Imperiul Neo-Babilonian –care se intindea de la Canalul Suez pana la Iran .El a cucerit Siria si Palestina aflate sub dominatia Egiptului si a invins in acelasi timp regatul izraelit Iudeea ,distrugand Ierusalimul .Asemenea inaintasilor sai asirieni,Nabucodonosor al II-lea a infrant spiritul ostil al popoarelor printr-o politica de deportari; fiind descrisa in Biblie ,cea mai cunoscuta dintre aceastea este “exilul babilonian “ al evreilor
Sub dominatia lui Nabucodonosor Babilonul a atins culmea gloriei .Arheologii au descoperit ramasite din Gradinile Suspendate ale Semiramidei si maretul templu care a dat nastere legendei Turnul Babel
In acel timp Babilonul a fost aproape cel mai mare oras din lume ,si timp de mai multe secole oamenii au continuat sa il admire .Pe langa pastrarea culturii sumeriene ,babilonii au facut progrese si in matematica si astronomie care au fost transmise grecilor si,prin acestia ,lumii moderne ;sistemul lor sexazecimal (bazat pe 60 de unitati) se regaseste astazi in cele 60 de seconde al unui minut ,in cele 60 de minute ale unei ore si in cele 360 de grade in care se imparte cercul.Al doilea Imperiu Babilonian si-a gasit sfarsitul brusc in 539 i.e.n.,cand orasul a ajuns sub dominatia persilor condusi de Cirul al II-lea cel Mare ;conform legendei,Cirus a reusit sa patrunda in oras deviind cursul raului Eufrat ,care in acel timp trecea prin Babilon,si inaintand pe albia raului .
Caderea Babilonului a pus capat rolului Mesopotamiei de centru al unor mari imperii .Ca si capitala provinciala in Imperiu persan ,Babilonul a ramas una dintre cele 7 minuni ale lumii si Alexandru cel Mare a vrut sa il transforme in capitala imperiului sau ,dar a murit inainte de a-si putea stabiliza imperiul ..Succesorii sai din oriental mijlociu ,seleucizii ,si-au contruit capitala pe raul Tigru ,si in cele din urma Babilonul a decazut .
Trimis: Mie 12 Iul 2006 12:54 pm—
[B]BARIERA DE CORALI
Cea mai mare structura de pe Terra este giuvaierul tarmului Queensland. Arhitectii sunt niste rude ale meduzelor. Tinand seama ca este una dintre cele mai frumoase ornamente ale Terrei - un giuvaier de azur, indigo, safir si alb din cel mai pur, vizibil chiar de pe Luna - este ciudat ca primii europeni care au vazut Marea Bariera de Corali au fost zgarciti in descrile ei.Majoritatea, desigur, erau oameni ai marii care aveau alte preocupari decat frumusetile naturii.
In 1606, pe aici a trecut spaniolul Luis Vaez de Torres, impins de furtuna dincolo de extremitatea statului Queensland, prin stramtoarea care astazi ii poarta numele.A urmat apoi capitanul Cook, a carui corabie HSM (Her Majesty Ship) Endeavour a fost prinsa si grav avariata intre recif si continent, in 1770.Dupa el a venit capitanul Bligh care, in 1789, si-a dus camarazii imfometati si revoltati de pe Bountyprintre recifuri spre apele calme de dincolo de ele.
Joseph Banks, botanistul de pe vasul Endeavour, a fost uimit de aceste locuri.Dupa ce corabia a fost reparata, el a scris: "Un recif ca acela prin care tocmai am trecut este lucru rar cunoscut in Europa, sau oriunde altundeva decat in aceste mari.E un zid de corali ridicandu- se perpendicular din oceanul fara fund."
Desi coralii prospera in ape putin adanci, in care patrunde lumina, Banks a avut dreptate cand a evidentiat caracterul unic al Marii Bariere de Corali.Intinzandu-se pa circa 2030 de kilometri de-a lungul placii continentale a Australiei de nord-est, este cea mai mare entitate vie de pe Pamant.
Pe alocuri se grupaza in jurul unor insule reale - de fapt culmile unui lant muntos prabusit de mult.Dar extraordinara bogatie provine de la cele 3000 de recifuri, insule, bancuri de nisip si lagune, fiecare in alt stadiu de dezvoltare. Recifurile sunt rezultatul a 10 000 de ani de activitate, in timpul carora oceanul s-a ridicat pana la nivelul actual, dupa ultima Era Glaciara.
Arhitectii acestei uluitoare realizari sunt milioane de mici polipi coraligeni - 350 de specii in total.Inruditi cu meduzele, polipii au un inel de tentacule minuscule in jurul gurii.Fiecare polip extrage carbonatul de calciu din apa marii, transformandu-se intr-un "schelet" de calcar; milioane de astfel de schelete formeaza reciful.Polipii isi impart insa adapostul de calcar cu niste plante minuscule, numite zooxantele, care folosesc lumina solara pentru a transformaapa si dioxidul de carbon in carbohidrati si oxigen. Aceste substante sunt apoi absorbite de polipi, oferind in schimb plantelor nitrati si alti produsi reziduali.Astfel, recifuri de corali pot creste numai acolo unde lumina soarelui poate patrunde - in ape limpezi, pana la adancimi de 40 de metri.
Marea Bariera de Corali este in pericol !
Desi este unul dintre cele mai puternice si mai bine integrate ecosisteme ale lumii; echilibrul sau este extrem de fragil.Presiunile asupra unui singur element pot avea efecte dezastroase asupra intregului ansamblu.Reciful face fata tuturor, furtuni si valuri ucigase, dar in secolul XXI, amenintarea cea mai mare este omul.
Aborigenii vaneaza si pescuiesc de secole in apropierea recifului, fara a-l afecta.In secolul XX insa, au aparut deja cicatricile lasate de pescuitul intensiv, vanatoarea de balene, comertl cu melci marini afumati si goana dupa pretioasele perle.
Declararea zonei ca Parc National a limitat aceste riscuri, dar turismul este atent controlat.Chiar si in aceste conditii, unii specialisti considera ca reziduurile deversate de statiunile turistice au provocat o recenta inmultire explosiva a stelelor de mare cu spini, si ca resturile alimentare au provocat inmultirea peste masura a populatiei de pescarusi, care la randul ei decimeazza puii de testoasa di de pasari.
Oficialitatiile din Queensland si-au asumat soluionarea acestor probleme si au impiedicat aparitia altora, astfel ca la nivel global impactul turismului a fost pana acum moderat, lasand Marea Bariera de Corali sa-si vada de viata zilnica.
Trimis: Mie 12 Iul 2006 12:57 pm—
[B]INSULELE MALDIVE[/B]
Maldive este tara cu altitudinea medie cea mai redusa din lume, de aproximativ doi metri. Teritoriul Maldivelor este constituit dintr-un arhipeleag coraligen situat in Oceanul Indian, insulele sale fiind proeminentele unui platou submarin.
Desfasurate pe circa 500 de kilometri in regiunea Ecuatorului, aceste insule au un climat cald cu precipitatii bogate, moderat de brize marine si dispun de o bogata vegetatie de palmieri - cocotieri, manghieri, arbori de paine.
Maldivele sunt un loc minunat pentru a te juca de-a Robinson Crusoe. Poti sta pe o insula micuta care are nisipul matasos, lagune de culoarea turcoazului si doar un singur locuitor. Si daca plonjezi sub suprafata lagunei, vei gasi scene subacvatice de o minunata varietate de culori.
Coplesiti de un influx de turisti, incepand cu anii 1970, guvernantii au creat un plan maret pentru industria turistica, axandu-se in primul rand pe calitate si minimizand impactul turistic asupra mediului inconjurator.. Rezultatul a fost dezvoltarea unei serii de statiuni insulare de cea mai buna calitate care au fost date ca exemplu in intreaga lume ca modele pentru dezvoltarea durabila a turismului.
Trimis: Mie 12 Iul 2006 01:00 pm—
Marele Zid Chinezesc
Marele Zid Chinezesc este unul din obiectivele cele mai grandioase ale civilizaţiei umane. Construcţia sa a început în perioada Statelor Combatante, acum peste 2.000 de ani în urmă. După reunificarea Chinei de către primul împărat al dinastiei Qin (anii 221-206 înaintea lui Christos), Shi Huangdi, toate porţiunile de zid au fost unite, formând un zid cu o lungime de peste 5.000 de km. Astăzi, Marele Zid Chinezesc, care şerpuieşte în nordul Chinei, are extremitatea estică la Shanhaiguan şi cea vestică la Jiayuguan cu o lungime de circa 6.700 de km.
Construcţia zidului a durat peste 2.000 de ani. Potrivit documentelor istorice, începând din secolul 7 î.Hr. şi până în dinastia Ming (1368-1644 d.Hr.), peste 20 de state combatante şi dinastii feudale au participat la construirea zidului. Lungimea zidului ridicat în timpul dinastiilor Qin, Han şi Ming a depăşit de fiecare dată 5000 de km. Dacă unim zidurile construite în diferite perioade, lungimea lor depăşeşte 50.000 de km. Să ne închipuim un zid cu o grosime de un metru şi o înălţime de 5 metri, construit din pietre, cărămizi şi lut şi a cărui lungime poate înconjura Terra.
Marele Zid de care vorbim astăzi este zidul construit în dinastia Ming (1368-1644 d.Hr.). Acesta a început în extremitatea vestică Jiayuguan şi s-a terminat pe malul fluviului Yalujiang, din provincia Liaoning, din nord-estul ţării. Zidul străbate partea de nord a municipiului Beijing şi 8 provincii sau regiuni autonome şi are o lungime de 7.300 de km.
Ca structură de apărare, zidul a fost construit de-a lungul crestei muntoase. Zidul a fost construit din pietre mari şi bolovani. Zidul are o înălţime de 10 metri. Lăţimea părţii superioare este de 4-5 metri. De-a lungul zidului sunt construite, la o anumită distanţă, câte o platformă sau un turn. Platformele erau folosite pentru stocarea armelor şi cerealelor şi drept locuri de odihnă pentru soldaţi, iar în cazul apropierii inamicilor, se aprindea focul, transmiţând repede vestea către întreaga ţară.
Astăzi zidul şi-a pierdut rolul de fortificaţie militară, dar el are o deosebită valoare istorică şi turistică. Porţiunea Badaling, din nordul Beijingului, este foarte solidă şi bine întreţinută. De aici poţi admira aspectul impunător al Zidului Chinezesc. Badaling atrage zilnic mii şi mii de turişti din ţară şi de peste hotare. Bine-nţeles, mai poţi admira Marele Zid şi la în punctele de vizitare de la Jingshanling, Mutianyu, Smatai şi Gubeikou, la extremităţile Shanhaiguan şi Jiayuguan.
Marele Zid întruchipează înţelepciunea strămoşilor şi este un simbol şi motiv de mândrie pentru naţiunea chineză. În 1987, Marele Zid Chinezesc a fost înscris pe lista Patrimoniului Cultural Mondial.
Trimis: Mie 12 Iul 2006 01:10 pm—
Cele 7 minuni naturale ale lumii se considera a fi: Muntele Everest din Nepal - Tibet, Cascada Victoria in Zambia - Zimbabwe, Marele Canion in Arizona - SUA, Marea Bariera de Corali - Australia, Vulcanul Paricutin - Mexic, Portul Rio de Janeiro - Brazilia si Aurora Boreala.
CASCADA VICTORIA
In noiembrie 1855, David Livingstone a descoperit cascada pe care tot el a numit-o cascada Victoria, in onoarea reginei Angliei.
Ruviul Zambezi DA nastere cascadei Victoria. David Livingstone a fost primul care a descoperit acest Fluviu in timpul uneia dintre numeroasele calatorii explorative ale sale. Urcandu-se pe cursul superior al fluviului Zambezi, el a reusit sa gaseasca punctul exact in care fluviul, avantandu-se catre o deschizatura ingusta, da nastere faimoasei cascade. Scara principala, numita „fumul tunator" de catre indigenii makololo, e inalta de 122 metri.
Livingstone a schitat o harta atat de precisa a cursului fluviului Zambezi si a cascadei, incat si astazi aceasta poate fi consultata fara riscul de a gresi directia!
Trimis: Mie 12 Iul 2006 01:12 pm—
Muntele Everest
Scurtă istorie
Masivul Everest s-a format acum 60 de milioane de ani, odată cu înălţarea munţilor Himalaya. Primul care a facut măsurători exacte şi a întocmit primele hărţi ale Everestului a fost un general britanic din India, Sir George Everest, cel care - în 1865 - l-a numit Vârful 15.
Primele încercări de cucerire a Everestului au fost făcute încă din 1921, când membri ai Clubului Alpin şi ai Societăţii Regale de Geografie (din Marea Britanie) au reuşit primele ascensiuni pe partea nordică a muntelui. Scopul expediţiei nu a fost de a ajunge pe vârf, ci de a găsi trasee accesibile prin nord-est sau prin nord-vest. Printre primii care au reuşit să treacă de bariera celor 8000 de metri a fost George Mallory, un mare alpinist britanic despre care nu se va şti niciodată dacă a ajuns sau nu în vârf. Pioletul său (un fel de mic târnăcop folosit de alpinişti pentru a se căţăra pe gheaţă) a fost descoperit la 8500 de metri - de un alt grup de alpinişti - nouă ani mai târziu.
Toate aceste tentative nu au făcut decât să deschidă drumul pentru expediţia care avea să reuşească - pe 29 mai 1953 - atingerea celui mai înalt vârf din lume. După cel de-Al Doilea Război Mondial (în 1950), China atacă Tibetul, ocupându-l şi transformându-l în provincie. Astfel, timp de 15 ani, graniţele acestui mic stat au fost închise pentru străini. De aceea, exploratorii au început să caute noi drumuri către Everest, plecând din sud, din Nepal. Tehnologia a avansat, ceea ce a dus la apariţia tuburilor de oxigen - absolut necesare pentru clima polară şi aerul greu respirabil de pe Everest: la peste 8000 de metri, oxigenul din aer este de trei ori mai puţin decât la altitudinea 0 (adică la nivelul mării).
Cucerirea Everestului
La începutul anului 1953, colonelul britanic John Hunt pregătea o nouă expediţie. Din grupul de 11 alpinişti - care au plecat în martie din Nepal - făceau parte opt englezi, doi neozeelandezi şi un şerpaş, Tenzing Norgay. Prima tabară de corturi (numită "tabara de bază") a fost stabilită la 5800 de metri, de aici urmând să plece mai departe doar membrii expediţiei şi 34 dintre cei peste 300 de şerpaşi veniţi din Nepal. Acestora le revenea sarcina grea de a urca următoarele zile - pe gheaţă şi zăpadă - cu zeci de kilograme de provizii şi echipament în spate. La sfârşitul lunii aprilie, grupul ajunsese în Valea Mare, unde s-au stabilit taberele 2 şi 3.
Urmatoarele cinci locaţii pentru corturi au fost alese la distanţe apropiate, ultima - cea de-a opta - fiind stabilită lângă Trecatoarea Sudică. De aici începea urcuşul cel greu - atacul final spre Vârful Nordic, cel mai înalt. Din tabăra 8 a plecat, apoi, un grup care a "tăiat" un drum prin gheaţă şi a dus ultimele provizii: sacii de dormit, radio-emiţătoare şi corturi, cât mai sus, spre vârf. Acestea au fost puse la adăpost, aproape de locul unde ultimii doi căţărători urmau să stabilească tabara 9, două zile mai tarziu. Grupul a coborât apoi înapoi la tabăra 8, unde se făceau ultimele pregătiri.
Până la sfârşitul anului 2001, 1491 alpinişti urcaseră pe Everest (560 dintre aceştia între 1998 şi 2001). De-a lungul timpului 175 de oameni au murit pe Everest.
Trimis: Mie 12 Iul 2006 01:17 pm—
Marele Canion
Marele Canion are aproximativ 400km lungime, 1300m adancime si 15km latime.
Localizat în nord-vestul statului Arizona, Marele Canion, prin care trece, în prezent, fluviul Colorado, a fost la început un SANTfãcut de apele curgãtoare. Geologii sînt de pãrere cã stîncile din canion au o vechime de douã miliarde de ani, deSi aceastã ipotezã nu poate fi verificatã.
Vremea este foarte ciudatã aici: în mijlocul canionului este foarte caldã Si uscatã, în nord este rece, iar în sud, o mixturã de caniculã Si rãcoare. Excursiile în aceastã zonã sînt altfel decît în alte pãrTi, din cauza climei uscate.
Paznicii de aici spun cã fiecare persoanã are nevoie, zilnic, de cel puþin trei litri de apã, dacã doreSte sã strãbatã pe jos canionul. Fluviul este strãbãtut de trei poduri: douã suspendate Si un altul, Navajo, pentru autovehicule.
Trimis: Mie 12 Iul 2006 01:23 pm—
Vulcanul Paricutin
In februarie 1943, in Mexic se nastea un nou Vulcan. Intr-o zi sa descoperit o mica fisura in solul unui lan de porumb.
In 24 de ore fisura s-a transformat inr-o prapastie de 25m latime, care apoi s-a deschis, lasand la suprafata cenusa si rocile incandescente.
In scurt timp s-a transformat intr-un deal de lava de 10m inaltime. Vulcanul a fost denumit Paricutin, a atins inaltimea de 405m dupa 9 ani de activitate.
Trimis: Mie 12 Iul 2006 01:36 pm—
Portul Rio de Janeiro
Golful în care este situat Rio de Janeiro (Golful Guanabara) a fost descoperit de europeni pe 1 ianuarie, 1502, prin exploratorul portughez Gaspar de Lemos; l-a numit "Rio" pentru că a crezut că era mai degrabă
o gură de râu decât un golf.
Rio de Janeiro (însemnând Râu de Ianuarie în portugheză) este numele unui stat şi a unui oraş în sud-estul Braziliei. Oraşul este faimos pentru plajele sale cu hoteluri alineate, Copacabana şi Ipanema, pentru imensa statuie a lui Isus Cristos Mântuitorul ("Cristo Redentor") de pe muntele Corcovado, şi pentru carnavalul său anual.
Populaţia oraşului este de aproximativ 6.150.000 locuitori (2004), ocupând o suprafaţă de 1256 km². Zona metropolitană curpinde o populaţie estimată între 10 şi 13 milioane.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu